nu vreau...

Gandim matur si actionam ca atare, suntem cu capul pe umeri. Hello says the devil! Asa ziceam si eu.

Incerc sa mimez oboseala, stresul si incerc sa par crispata.

Exceptand cazurile in care frica si teama sunt cu adevarat "aici", iar mima si inselaciunea devin talente inutil risipite.

Incerc sa inteleg cu ce se mananca lumea noua, lumea contemporana si cu ce am gresit atunci cand am iesit din casa incaltata in tenesi si nu in cizme precum juma' de peron la Aviatorilor. Dar prea multe ganduri ma lovesc in fata si simt cum emisfera stanga imi va exploda. Nu vreau sa fac mizerie, asa ca ma opresc din gandit. Dar gandurile circula in continuare, le simt cum ating scoarta cerebrala, si imi dau seama ca de fapt m-am oprit in mijlocul trotuarului si lumea incearca obosita sa ma ocoleasca. Ma apropii de balta de pe marginea trotuarului si astept ca un pestisor mic de aur va sari si ma va implora sa imi indeplineasca cele 3 dorinte. Hai fishy, fishy! Peste tembel, nu vrei sa apari, al dracu' ce esti, iti place sa razi de noi, lasa ca abia astept sa sece balta si sa ajungi la canal. Ai ruinat vise.

Deci am cazut in plasa natiunii cu pestisori fermecati si covoare zburatoare. Cred ca ma mut in Vegas, pariez tot ce am, si apoi ma ingrop in desert. Glumesc, doar ca minoritatea este mancata de vie de majoritate, si nu civilizat, ci cu scandal, cu avocati si discursuri pregatite in timp ce asteptai sa inceapa filmul la cinematograf. 
Plina de simpatie, dau pe afara...ce, nu mi se citeste sarcasmul in ochi? Ah da, scuze, admiram privelistea.