vrei si nume?

Aberatii si idioti fenilpiruvici. Cu aspirina in mana traversez Piata Victoriei. Admir cladirea guvernului, dar deja intru in politica si cad pe strada. In statie lumea se inghesuie in 300. Atat de multa lume, poate merge in paradis autobuzu', deci urc si eu. Dar am ajuns unde nu trebuia. Cobor si ma uit la blocurile mai vechi decat bunica. Cei de acasa imi simt lipsa, stati ca fug spre metrou.

Simt cum frica de lume noua urca pana in cerebel, toti se uita la mine de parca as fi de pe alta planeta, natiunea crede ca sursa problemele lor, cand nici macar nu incearca sa iasa din comun.

Hmmm... ma uit pe rand la fiecare persoana de pe trotuar. Oameni grabiti, oameni frumosi, oameni urati, oameni destepti, oameni prosti, si as putea continua, insa o ciudata buzata isi flutura genele supradimensionate in directia mea si simt cum imi iau zborul (sa fie asta astenia de primavara? uiiiiii!!!! deja aud uralele, ropotele de aplauze si coloana sonora interpretata de Percy Faith)

Nu mai acasa, nu mai apuc ziua de maine. O sa raman blocata intre Grivitei si Basarab.

That's not fair! Precum reclamele la pasta de dinti unde toata lumea zambeste si, ciudat, nu foloseste pasta de dinti, incearca toti sa transforme din nimic ceva super minunat. Nu are logica, nu are nici-o utilitate, dar, totusi, lumea incearca. De ce ai face reclama la prostie? De ce? Ca sa se minuneze toti idiotii fenilpiruvici de secolul 21 si de cei care il creeaza. Urale, ropote de aplauze, dar domnu' Faith deja s-a plictisit si a plecat.

idioti fenilpiruvici - bolnavi de Fenilcetonuria

nu vreau...

Gandim matur si actionam ca atare, suntem cu capul pe umeri. Hello says the devil! Asa ziceam si eu.

Incerc sa mimez oboseala, stresul si incerc sa par crispata.

Exceptand cazurile in care frica si teama sunt cu adevarat "aici", iar mima si inselaciunea devin talente inutil risipite.

Incerc sa inteleg cu ce se mananca lumea noua, lumea contemporana si cu ce am gresit atunci cand am iesit din casa incaltata in tenesi si nu in cizme precum juma' de peron la Aviatorilor. Dar prea multe ganduri ma lovesc in fata si simt cum emisfera stanga imi va exploda. Nu vreau sa fac mizerie, asa ca ma opresc din gandit. Dar gandurile circula in continuare, le simt cum ating scoarta cerebrala, si imi dau seama ca de fapt m-am oprit in mijlocul trotuarului si lumea incearca obosita sa ma ocoleasca. Ma apropii de balta de pe marginea trotuarului si astept ca un pestisor mic de aur va sari si ma va implora sa imi indeplineasca cele 3 dorinte. Hai fishy, fishy! Peste tembel, nu vrei sa apari, al dracu' ce esti, iti place sa razi de noi, lasa ca abia astept sa sece balta si sa ajungi la canal. Ai ruinat vise.

Deci am cazut in plasa natiunii cu pestisori fermecati si covoare zburatoare. Cred ca ma mut in Vegas, pariez tot ce am, si apoi ma ingrop in desert. Glumesc, doar ca minoritatea este mancata de vie de majoritate, si nu civilizat, ci cu scandal, cu avocati si discursuri pregatite in timp ce asteptai sa inceapa filmul la cinematograf. 
Plina de simpatie, dau pe afara...ce, nu mi se citeste sarcasmul in ochi? Ah da, scuze, admiram privelistea.